Interviu cu scriitoarea Petronela Rotar

Spune-ne, mai întâi, ceva despre tine. Ceva ce cititorii ar trebui să ştie despre autoarea volumelor O să mă ştii de undeva și Alive.

Nu e nimic de spus despre mine (acum) care să nu fi fost spus deja în cele două volume, dar mai cu seamă în primul. O să mă ştii de undeva este o radiografie complexă – chiar dacă nu completă – a eurilor mele. Sunt o femeie neobişnuit de obişnuită, singură, cu doi copii mari de-acum, care scrie tot timpul la ea în cap. 

Când scrii? Ai capacitatea să aşezi în orice moment rânduri pe hârtie sau ai momente de maximă inspiraţie când scrii? 
Am anticipat răspunsul mai sus. Scriu tot timpul. În cutia mea craniană e o fojgăială continuă. De multe ori acolo se întrupează texte, bucăţi de proză, poeme, pe care le aşez apoi, cînd am răgaz, şi în computer, căci arareori scriu de mînă, mi-am deformat îngrozitor scrisul „graţie” anilor mulţi în care am lucrat doar cu tastatura. Din fericire, pot scrie oricînd. 

Ce cărţi ţi-au schimbat viziunea despre viaţă? Nouă ce ne recomanzi?
Nu ştiu dacă mi-au schimbat-o, ci mai degrabă au format-o şi completat-o. Iar asta au făcut toate cărţile pe care le-am citit, într-o mai mică sau mai mare măsură. Întotdeauna găsesc foarte dificil să mă opresc la doar cîteva cărţi. Mi-e aproape imposibil. Recomand autorii cîştigători de Pulitzer, nu ai cum da greş citind vreunul dintre ei.  

De ce ai ales Editura Herg Benet?
Pentru că îmi place curajul lor. Alături de alte cîteva edituri mai mici (Casa de Editură Max Blecher, Casa de Pariuri Literare, etc) dau o direcţie nouă literaturii contemporane, direcţie de care suntem acum prea aproape ca să-i observăm întreagă anvergura, dar care se va vedea foarte bine în timp, cînd lucrurile se vor decanta. Şi pentru că mă simt respectată, am dezvoltat o relaţie foarte omenească cu ei. Lucru care nu se întîmplă prea des în cazul editurilor mari.  

Ai un scriitor pe care îl consideri un model?
Toţi scriitorii mari îmi sunt modele, într-o măsură mai mare sau mai mică. Iar scriitoarele – cu atît mai mult. Desigur, am o atracţie mare către cele mai cu destinul cel mai tragic, cum sunt Virginia Woolf, Sylvia Plath.  

Care sunt cărţile care consideri că au avut o influenţă decisivă pentru formarea ta ca om?
Repet: toate cărţile pe care le-am citit m-au influenţat, fie literatură, fie filosofie. Începînd cu Talismanul de safir, Cireşarii şi cărţile lui Jules Verne pe care le citeam cînd eram foarte mică şi terminînd cu ultima carte pe care o citesc acum (Viscolul lui Sorokin). Toate conţin lumi fără de care aş fi fost mai săracă, mai ciuntă, mai incompletă. Sigur că marii scriitori, cei consideraţi obligatorii, şi-au pus o amprentă mai mare. Evit mereu să rostesc nume de cărţi şi scriitori, căci sunt prea mulţi cei pe care i-aş enumera şi detest să epatez: Iar să mă restrîng la doar cîţiva dintre ei, aş face o mare nedreptate.  

Cui recomanzi Alive?
Oricui îi plac poveştile. 

Ce ai simţit când ţi-ai văzut pentru prima dată cartea pe rafturi?
Am plîns. Nutresc un respect atît de mare pentru cărţi şi scriitori încît am simţit că e aproape un sacrilegiu să îmi văd numele şi cuvintele printre marile nume care mi-au fost călăuze.  

Pregăteşti ceva în continuare? La ce se pot aştepta fanii?
Eu nu am cuvîntul fan în vocabular. E ceva extrem de frivol în vorba asta, aşa că o evit cît pot. Aşadar, cititorii se pot aştepta – şi se aşteaptă, deja, la un roman la care lucrez acum. Dar nu va fi gata prea devreme, abia am început să scriu la el.  

Ce părere ai despre legea timbrului cultural?
Mi se pare obscenă.  

Consideri că autorii români sunt subapreciați?
Unii autori sunt subapreciaţi, nu toţi autorii. E o discuţie complexă. Lumea literară este şi ea o lume cu orgolii, cu lupte interne, toate acestea se răsfrîng şi asupra cititorilor, în final. Fiecare îşi trage spuza pe turta lui, cum este şi firesc. Pe de altă parte, un scriitor cu adevărat bun va avea parte de apreciere, fără doar şi poate, chiar dacă mai tîrziu.  

Ai vreun mesaj pentru alţi scriitori care vor să-si vadă opera pe hartie de tipar?
Eu nu sunt cea în măsură să dea sfaturi, pentru că eu aş fi rămas nepublicată şi azi dacă ar fi fost după mine. Îi sfătuiesc să nu facă aşa, să caute oameni dispuşi să le citească textele, să le dea sfaturi, să îi publice.  

Ce le-ai transmite tinerilor cititori ai acestui site şi totodată, ce le-ai transmite celor care ţi-au citit sau îţi vor citi cărțile?
Să citească mult, să se îmbogăţească şi populeze pe interior cu universuri noi, cu poveşti noi, cu personaje şi idei noi. 

Sursa foto: Adriana Becichi