Recenzie: Becks merge la școală de Cristina Boncea

 Becks merge la școală

Octopussy #2

Cristina Boncea

După ce au fost subiect de studiu pentru boala Octopussy descoperită de unchiul lor, gemenele Becks și Hyena sunt obligate să se despartă. De data aceasta, Becks pleacă la liceu în Anglia. Pentru ea, școala însă nu va fi decât un pretext pentru a experimenta cât mai mult – de la sex dezinhibat, până la dragoste și prietenie – totul departe de casă, de Hyena și de mediul familiei sale… ciudate. Detestată de cercul noilor colege, acceptată așa cum este, în cele din urmă, dar și îndrăgostită de tânăra Natty, Becks încearcă să afle răspunsuri clare la întrebările aparent inexplicabile care au condus-o până în acest moment al vieții sale. Ce are de făcut? Ce înseamnă normal și ce nu? Care sunt limitele? Care este adevărul? Poate fi oare el aflat? Și cu ce riscuri?

 

Am citit cartea acum mai bine de o lună, însă am tot amânat să scriu despre ea, întrucât am dorit să nu mă las las influențat de finalul îndrăzneț al volumului și să diger mai bine întregul roman pentru a scrie o recenzie cât mai obiectivă.

Cărțile Cristinei Boncea nu îmi dau pace; probabil acesta fiind și scopul lor. Este de apreciat felul în care tânăra autoare reușește să creeze un conținut care te forțează să ai o reacție. Consider că această trilogie nu îți poate fi indiferenta; ori o urăști din toată ființa ta și devii hater-ul Cristinei pentru mult timp de acum încolo, ori o vei adora și o vei stresa pe autoare să publice mai repede ultimul volum. 

În cel de-al doilea volum al trilogiei Octopussy, după cum putem anticipa încă din titlu, Becks este personajul central. Un personaj care evoluează, se maturizează și pornește în căutarea sinelui într-o țară străină. Cum se sfârșește însă călătoria vă las pe voi să descoperiți. Merită!

Despărțirea dintre cele două surori o face pe Hyena să se aproprie mai mult de verișorul lor Dragoș. Se va arunca aceasta în brațele tânărului, rezultând o relație incestuoasă? Va trebui să aflați singuri. Un lucru este sigur însă, Becks își va face de cap cu multe fete din internatul unde locuiește, bifând pe listă numele colegelor cu care a avut parte de aventură.

Ce mi-a plăcut:
- evoluția stilului narativ al autoarei
- detalierea despre boala Octopussy
- maturizarea celor două surori și încercarea acestora de a-și regăsi sinele
- finalul neașteptat al romanului
- lista deocheată a lui Becks

Ce nu mi-a plăcut:
- faptul că s-a trecut prea repede de la o acțiune la alta

O lectură care se citește pe nerăsuflate, un volum hipnotic, captivant și spectaculos, menit să stârnească controverse. Becks merge la școală este o călătorie fascinantă în lumea adolescenților fără inhibiții, care nu își impun bariere. Un volum intens, presărat cu acțiune, personaje memorabile și scene de sex incendiare.

Citat favorit: 
 “Nu mai vrea să-și trăiască viața în acest fel, iar apoi să aibă o revelație la fel de dureroasă precum cea cauzată de Octopussy. Nu mai vrea să fie bolnavă, afectată în mod inconștient de toate lucrurile pe care refuză să le vadă, la care refuză să se gândească.”

Despre autor:

Născută pe 1 ianuarie 1998, Cristina a scris primul ei roman intitulat „Octopussy” la vârsta de 16 ani. „Becks merge la școală” vine în continuarea acestuia în anul 2016. Autoarea locuiește în prezent în București iar activitățile sale zilnice constau în a scrie articole despre cărți pe site-ul personal cristinaboncea.com și a posta clipuri pe canalul ei de YouTube. Pe viitor, Cristina își dorește să publice cât mai multe cărți și să lucreze în domeniul literar. Visul ei e să devină traducător.

Read More

Interviu cu scriitorul Marius Chivu

În primul rând, spune-ne mai multe despre tine, despre pasiunile și obiceiurile tale?

După citit şi scris, cel mai mult îmi place să ascult muzică (eu încă fac distincţia dintre a auzi muzica la radio şi a o asculta pe CD-uri), în special jazz şi rock progresiv, uneori şi clasică (am primit în ultima vreme cîteva viniluri şi mă gîndesc să-mi cumpăr un pick-up). Îmi plac filmele şi merg destul de des la cinematograf, dar mă uit şi acasă (am cîteva mii de filme piratate :) sau urmăresc documentare ştiinţifice ori cu animale pe Discovery. În general, sînt leneş, iar cititul muzica şi filmele se potrivesc cu aplecarea mea spre trîndăvie. Uneori însă îmi iau lumea în cap şi plec pe munte.

La ce vârstă ai descoperit pasiunea pentru scris și cine te-a încurajat prima dată că ai talent în acest domeniu?

Eram în şcoala generală cînd mi-a trecut prin cap să scriu un roman poliţist, am şi scris primele două pagini din el, dar l-am abandonat destul de repede, dîndu-mi eu seama că nu ştiu mai nimic despre cum se conduce o anchetă. În liceu, am scris poezie de dragoste pentru o fată, iar în facultate am descoperit că aş vrea, de fapt, să scriu povestiri. Nu m-a încurajat nimeni propriu-zis să scriu, am făcut-o mereu din plăcere şi ştiam că, dacă nu voi ajunge într-o zi la un nivel suficient de bun, nu voi publica nimic.

De ce scrii? Care este scopul rândurilor tale? 
Nu scriu pentru bani (la noi oricum nu e posibil), nici pentru glorie (relativa recunoaştere de care mă bucur a fost o consecinţă, nu un scop), nici ca să mă vindec de cine ştie ce aşa-zişi demoni interiori (care la mine sînt, mai mult, nişte drăcuşori). Scriu pur şi simplu din plăcerea de a inventa o poveste care să pară ruptă din realitate sau, dimpotrivă, care să semene cu un vis. Scrisul de acum seamănă cu jocul din copilărie cînd construiam din Lego un castel. Plăcerea de a vedea ceva ieşind din mîinile şi din mintea ta.



Care sunt cărțile care consideri că au avut o influență decisivă pentru formarea ta ca om?

Aş zice că mai mult ca scriitor, decît ca om. Dar oricum depinde de vîrstă: basmele şi poveştile, romanele lui Jules Verne şi povestirile lui Jack London cînd eram copil, Jurnalul adolescentului miop de Mircea Eliade în adolescenţă, romanele lui Philip Roth la maturitate, proza scurtă americană în ultimii ani…

Ce alte pasiuni, în afară de scris mai ai?

Mă mai joc cu fotografia. Am făcut chiar vreo două expoziţii (cu vînzare), dar nu mă iau în serios, căci nici nu mai am o cameră foto, acum am un iPhone cu care postez destul de mult pe Instagram, care e reţeaua mea socială favorită.

Care este cel mai profund vis al tău?
Fiind cel mai profund, merită să-i rămîn loial şi să nu-l împărtăşesc cu nimeni.

Ce s-a schimbat în viața ta după publicarea primului tău volum?
Statutul: din critic literar, deodată eram văzut drept scriitor, ceea ce, de fapt, mi-am dorit să fiu dintotdeauna. Cronica literară a fost pentru mine doar o ucenicie, o preocupare temporară şi necesară în formarea mea literară…

               

Care personaj îți este cel mai drag dintre cele pe care le-ai creat?
Sînt foarte ataşat de absolut toate pentru că în fiecare există cîte ceva din mine, chiar şi în cele inspirate de persoane reale sau pe care le cunosc cel mai puţin. Dar poate că cele mai dragi îmi sînt fetiţa Cati din povestirea “Wyoming” şi bătrîna Aneta din “Întoarcerea”.

Ce surse de inspiraţie ai avut la scrierea cărţilor tale?
Viaţa, familia, întîmplările şi trăirile personale, scene de pe stradă, poveşti auzite, cărţile citite…

Cărui segment de public îi recomanzi volumele tale? 
Niciunuia anume. Îmi place să cred că literatura mea este de autor, oricum nu scriu cărţi dintr-un gen anume, de-asta sînt citite şi de adolescenţi, şi de oameni în vîrstă.

Pregătești ceva în continuare? La ce se pot aștepta fanii? 
O nouă carte de călătorie, un nou volum de povestiri, o nouă antologie… Doar să aibă răbdare, puţină, nu multă.

Ai vreun mesaj pentru alți scriitori care vor să-și vadă opera pe hârtie de tipar?
Să nu-şi dorească cu orice preţ să publice, să o facă doar atunci cînd simt că merită, cînd au ajuns la un anumit nivel şi au ceva cu adevărat de spus. Sînt pline librăriile de cărţi proaste, banale şi mediocre, deci inutile, care nu servesc nimănui, nici librarilor nici cititorilor, nici autorilor… Importantă cu adevărat e doar plăcerea de a scrie, nu dorinţa de a publica. Publicarea e o capcană, întotdeauna ar mai fi putut aştepta o vreme. Magia scrisului se petrece în intimitatea camerei tale deasupra foii de hîrtie, nu în aglomeraţia rafturilor librăriei.


Ce le-ai transmite tinerilor cititori ai acestui site și totodată, ce le-ai transmite celor care ți-au citit sau îți vor citi cărţile?
Să nu renunţe niciodată la citit şi să rămînă fideli scriitorilor care le plac. 

Read More

Interviu cu scriitoarea Gabriélle Güvenel

În primul rând, spune-ne mai multe despre tine, despre pasiunile și obiceiurile tale?
Salut!
Mai multe despre mine... OK. Sunt, în primul rând mamă. Mamă de puşti de 7 ani, mamă de vizslă de 2 ani, mamă de weimaraner de 1 an, mamă de pisi tomberoneză de 2 ani..., mamă ce obositor! :-)) Apoi sunt fotograf. Şi-s autor. Şi iubesc viaţa.

La ce vârstă ai descoperit pasiunea pentru scris și cine te-a încurajat prima dată că ai talent în acest domeniu?
Prin şcoala generală. Parcă printr-a cincea am publicat prima poezie la revista şcolii... Nimeni. 

Cum s-a schimbat viaţa ta de când ai publicat ”Eria. Dezvăluiri”?
Sunt şi mai ocupată, cu şi mai puţin timp liber :-))

Care sunt cărțile care consideri că au avut o influență decisivă pentru formarea ta ca om?
The Work (Katie Byron), Conversaţii cu Dumnezeu şi nişte Osho...

Ce anume te-a inspirat să scrii prima carte?
Viaţa cu tot ce e ea. :)

Care personaj îţi este cel mai drag dintre cele pe care le-ai creat?
Uff! Pe bune? :-))

Cât de mult te asemeni cu personajele din carte?
Având în vedere că sunt create „după chipul şi asemănarea” mea... 

Care este autorul tău peferat din literatura română? Dar din literatura universală?
Cred că Marian Coman.
Oscilez între King şi Rice.

Dacă, printr-o circumstanță nefavorabilă a sorții, nu ai mai putea scrie vreodată, care ar fi urmatorul lucru pe care l-ai face?
Aş continua să fotografiez.


Ce carte citești acum?
Creierul copilului tău, de Daniel J. Siegel şi Tina Payne Bryson. :D 

Cui recomanzi ”Eria. Dezvăluiri”?
Având în vedere că limbajul nu-i cel mai blând şi mai elevat..., n-o recomand copiilor sub 14 ani.

Au fost scene din cărțile tale inspirate din viața ta? Dacă da, care?
Au fost. Atât. :-))

Cine este Eria pentru tine?
Eria e prima care a răzbit. E cea mai tare dintre toţi amorţiţii din mine! :-))

Ce ai simţit când ţi-ai văzut pentru prima dată cartea pe rafturi? 
Emoţie. :)

Pregăteşti ceva în continuare Gabriélle? La ce se pot aştepta fanii?
Imediat iese "Eria. Perspective". Apoi apare o carte cu un personaj 100% autentic, ceva nou nouţ.

Esti dependenta de ceva?
De ceva nociv? Nup.

Dacă ar trebui sa alegi trei cărți, trei filme, trei actori si trei trupe, care ar fi?

Apocalipsa lui King, Regina Damnaţilor a lui Rice şi Mâna dreaptă a diavolului, a lui Saul.
Gothika, Marley and me, Brokeback Mountain.
Denzel Washington, Jim Carrey, Dakota Fanning.
The Cranberries, Matchbox 20, Boyce Avenue.


Consideri că autorii români sunt subapreciați? 
:-)) De către cine?

Dacă ai putea să mai mergi la un singur concert toată viața, ce trupă (la alegere) ai vrea sa vezi? (dead or alive artists)
Michael Jackson, fără doar şi poate!

Ai vreun mesaj pentru alți scriitori care vor să-și vadă opera pe hârtie de tipar?
Da: fă-o! Ce tot aştepţi? :-)

Read More

Interviu cu scriitorul Flavius Simion

Spune-ne, mai întâi, ceva despre tine Flavius. Ceva ce cititorii ar trebui să știe despre autorul romanului Resurecție.
Niciodată nu mi-a plăcut să vorbesc despre mine, așa că voi fi scurt. Am 19 ani, studiez la facultatea de Jurnalism din București și pe lângă literatură îmi place să joc și în piese de teatru. Iubesc ceaiul verde. Am două surori frumoase de care sunt mândru și îmi plac la nebunie oamenii care zâmbesc.
  
La ce vârstă ai descoperit pasiunea pentru scris și cine te-a încurajat prima dată că ai talent în acest domeniu?
Am început să scriu în 2008, înseamnă că aveam cam doisprezece ani. Eram un puști pe atunci și țineam un jurnal. Susținerea, la început, am primit-o de la familia mea, desigur,  apoi de la profesori și în cele din urmă, de la oameni din domeniul scriiturii.

De ce ai ales Editura Celestium?
De la început am simțit că iau decizia bună, publicând la această editură. A fost un feeling pozitiv încă de la prima vizualizare a planului lor editorial.  

Care sunt cărțile care consideri că au avut o influență decisivă pentru formarea ta ca om?
Au fost mai multe, însă cred că cea mai importantă a fost “De veghe în lanul de secară” al lui J.D.Salinger. M-a captivat această carte, m-a consacrat într-un anume mod. M-a făcut să privesc viața din diferite perspective. Au fost mai multe, însă dacă vorbim despre o influența decisivă, aceasta este cartea. Pe lângă ea, au mai fost și “Portretul lui Dorian Gray”, Saga “Harry Potter” și multe altele.

Dacă te-ai putea întâlni cu un personaj literar, care ar fi acesta și de ce?

Nu știu dacă te referi la un personaj literar din “Resurecție”, dar dacă te referi la ea, mi-ar plăcea să mă întâlnesc cu Luana, și nu, nu pentru că aș vrea să-i fur iubita lui Andi, ci pur și simplu mi-ar plăcea să îi vorbesc. Dar desigur, și pe Andi mi-aș dori să-l cunosc, ar fi ciudat, ținând cont că el este oarecum un alter ego al meu. Ceva mai tinerel, mai copil. Aceste personaje sunt din cartea mea, “Resurecție”. Însă, dacă ar trebui să mă refer la alte române,  personajul acesta ar fi Harry Potter, desigur. Acum, citind “Cimitirul animalelor” de Stephen King, aș vrea să-l întâlnesc pe Louis Creed și să-i spun să nu facă prostiile pe care le face acum! 

Ce îți place să citești, cât timp aloci zilnic lecturii și ce ți-ai propus să citești în următoarea perioadă?

Acum sunt în febra Stephen King, așa că citesc toată colecția Nemira 2014, urmează “Misery” imediat și “IT”. Din păcate sau din fericire, citesc cam prea mult pe zi, însă, tind să o fac mai mult decât să scriu. Pe listă acum mai am câteva cărți de Agatha Christie, “Labirintul” lui James Dashner, ceva cărți de-ale lui Anne Rice, deci în mare parte eu citesc fantasy, mistery.

Care personaj îți este cel mai drag dintre cele pe care le-ai creat?
Desigur că voi alege personajul principal al cărții, și anume, Andi. Cred că în el am investit cele mai multe emoții și sentimente. Dar eu le iubesc pe toate, și ele sunt pline de emoțiile mele sau ale persoanelor cu care am interacționat când am lucrat la român. Cel mai mult mă inspiră oamenii.

Care este gândul care te ajută să mergi mai departe în momentele dificile, ce te inspiră să lupți în continuare pentru literatură?
Înainte erau persoanele care mă susțineau. Acum, pe lângă ele, cel mai mult mă impulsionează mesajele cititorilor mei, unele ducându-mă și până la lacrimi. Este minunat să simți că emoția cărții tale și-a găsit un locaș în inimile lor. E și mai minunat când știi că românul tău poate schimba ceva, de exemplu să transforme durerea în speranță. Acest sentiment nu prea se poate descrie.

Cui recomanzi “Resurecție”?
Normal că o voi recomanda tuturor, nu? Este o carte despre speranță și despre iubire, despre decizii și alegeri, despre o serie de echilibre: de dragoste și de viață. Nu cred că având personaje în mare parte tinere, cartea mea poate fi recomandată numai tinerilor, am și cititori mai…maturi, ca să le spun așa, și paginile mele au ajuns și în inimile lor. De aici se poate deduce…cărui public aș recomanda-o. TUTUROR!

Pregătești ceva în continuare Flavius? La ce se pot aștepta fanii? 
Da, lucrez la noul roman, intenționez să-l public la începutul anului 2017. Se pot aștepta la multe, cititorii mei, în special la ceva șocant. Va fi o carte plină de suspans, de mister, de situații întoarse pe dos, de personaje controversate și pline de caracter și atitudine. Va fi mult mai diferit decât debutul meu, drama ”Resurecție”, se va diferenția în special prin acțiunea mult mai complexă și de un stil puțin umoristic. Va fi, sper eu, fantastic și la propriu și la figurat.  

Ai vreun mesaj pentru alți scriitori care vor să-și vadă opera pe hârtie de tipar?
Aș avea mai multe mesaje, cu siguranță. Îl voi alege pe cel mai puternic motivant, și anume: Crede în creația ta! Vor fi multe piedici, să nu te gândești că e un drum lipsit de obstacole, ba chiar pornești la unul plin de ele. Asta trebuie să știi de la început. Vor veni multe păreri nefondate, critici fără sens, unele din invidie, poate. Însă numai tu știi ce se află în inima ta, așa că luptă. Nu lăsa capul jos, nu renunța la cuvintele tale niciodată! Și scrie mult, citește mult, de la cei mai buni. Alege-ți niște scriitori care te inspiră și care te educă. Învață de la ei! Și aceștia au fost ca tine și ca mine, au învățat de la cei mai buni.



Ce le-ai transmite tinerilor cititori ai acestui site și totodată, ce le-ai transmite celor care ți-au citit sau îți vor citi romanul de debut?
Cititorilor mei aș vrea să le mulțumesc pentru susținere și pentru mesajele minunate pe care le-am primit, încă aștept părerile voastre pe Facebook, pe pagina mea “Resurecție – Flavius Simion” sau într-un mesaj direct pe  profilul meu. Iar pe cei care încă nu au citit-o sau urmează, și abonații acestui site îi invit să lectureze cât mai multe cărți pentru a trăi mai multe vieți, desigur. Inclusiv “Resurecție”!

Read More