sâmbătă, 11 iulie 2015

Interviu cu scriitoarea Ana Săndulescu



În primul rând, spune-ne mai multe despre tine, despre pasiunile și obiceiurile tale?  
Știu că mă numesc Ana - ce nume simplu - abia ce am împlinit 26 de ani și sunt un geamăn veritabil. Obiceiuri nu am, iar dacă ar fi, mă dezic rapid de ele. Pasiuni? Boardgames-urile, tenisul și bicicleta.
  
Care sunt cărţile care consideri că au avut o influenţă decisivă pentru formarea ta ca om? 
Ca om - scriitor - nominalizez pe cele scrise de Eliade, Roth, Faulkner, Márquez, Sepúlveda, Murakami, Harkness, Mo Yan, Fowles, Mann și mulți alții. Cartea mea preferată e „Insuportabila ușurătate a ființei” a lui Kundera.

De ce scrii? Care este scopul rândurilor tale? 
Scriu pentru poveste; pe alocuri, pentru a-mi justifica existența și imaginația abundentă. Totodată, raportându-mă la Anamneza, îmi dau seama că-mi place să expun prin prisma personajelor mele anumite teme precum iubirea, resimţită ca un eveniment patologic, bisexualitatea pe care o prezint ca pe o alegere naturală, sensibilă şi sinceră, prietenia şi trădarea celui mai bun prieten, dependența de vicii, laolaltă, cu depresia, atacurile de panică, deznădejdea, alegerile artistice, umane, într-o societate tot mai robotizată, senzaţii care până la urmă, le resimte la un moment dat oricine, indiferent de vârstă. Dacă cititorul meu este o persoană însetată de alert şi de visceral, atunci cartea i se va potrivi ca o mănuşă. 

Ai un scriitor pe care îl consideri un model? 
Saramago. Și-a renegat prima carte, apoi, a urmat o tăcere de aproape 20 de ani, în 1966 începe să scrie din nou, iar în 1998 a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură.

Au existat persoane care te-au descurajat, spunându-ți că nu vei reuși să scrii o carte? Dacă da, cum ai trecut peste aceste piedici? 
Retrospectiv, singura persoană care mi-a pus bețe-n roate am fost eu. Ba chiar am fost încurajată: de familie, prieteni, colegii de la cenacluri, alți scriitori. Pe alocuri, au fost câteva semne - pe care le numim Coincidențe - și alegem dacă le ignorăm sau NU.

Ce s-a schimbat în viața ta după publicarea primului tău volum?     
Evident că am primit un wild card pentru realizarea asta, de la prieteni şi familie :). Mă sprijină poate mai mult decât aş avea nevoie, cu lansările şi toată agitaţia din ultimele două luni. Sper să nu se schimbe asta. În rest, cereri de amiciţie pe facebook şi tot restul. Am cunoscut mulți oameni faini, pe care altminteri, nu i-aș fi întâlnit şi am descoperit locuri noi de frecventat prin Bucureşti. E frumos, ce pot să zic.  

Ce ai simţit când ţi-ai văzut pentru prima dată cartea pe rafturi? 
Să zicem că am experimentat un moment scurt de auto-suficiență. Cu ocazia lansării Anamnezei la Iaşi am fost cu nişte prieteni în librăriile din Palas: Librarium şi Cărtureşti. Cartea stătea acolo, liniştită, îşi vedea de-ale ei, probabil socializa cu celelalte cărţi, făcea schimb de experienţă. A fost fain.
  
Care personaj îţi este cel mai drag dintre cele pe care le-ai creat?  
Dora, mama Luisei. Pentru că o salvează pe Luisa de la înec. Uite o altă temă: sacrificiul.  

Cui recomanzi Anamneza? 
Paginile alea sunt stări de spirit, deci oricui. Detaliile despre Crimă Organizată se adresează juriştilor şi pasionaţilor de adrenalină. Iubirea dintre Luisa şi Sorin, iar mai apoi, dintre Luisa şi Daniel, amanţilor, romanticilor, celor care s-au dăruit până la capăt. Mai adânc, cititorii pot empatiza cu intervenţiile insidioase ale Jurnalului. Cei care sunt părinţi, pot înţelege frământările copiilor la o anumită vârstă. Poate au uitat. Mulţi uită... Orişicât, fiecare îşi ia ce vrea sau ce are nevoie din povestea asta. Sau ce nu a avut.  

Ce planuri de viitor ai? Mai pregăteşti vreo carte? 
Îmi doresc ca Anamneza să aibă un destin bun, dar şi al meu contează, oricât de posesivă a fost cartea asta cu mine. Scriu la mai multe draft-uri în acelaşi timp, tai, arunc, amân, rescriu: să vedem ce-o să iasă. 

Cine sunt cititorii pentru tine și ce rol au aceștia în drumul tău? 
Confirmare şi mulţumire. Ba chiar, îndrumare. Când îmi scrie cineva despre carte, mesajul respectiv îmi face ziua mult mai frumoasă. It makes Sense. Că doar despre asta e vorba. Nevoia de a înţelege de ce sunt aici. Dacă pentru câteva ore, cartea mea a săpat în sufletul cititorului, iar el îmi trimite o sugestie, un compliment sau o încurajare şi îi simt vibe-ul pozitiv din spatele cuvintelor, asta e fericire. 

Ai vreun mesaj pentru alţi scriitori care vor să-şi vadă opera pe hârtie de tipar? 
Familiarizare cu literatura română contemporană şi tinerii ei actori. Participare la cenacluri, lansări de carte, concursuri de debut! Recomand şi lecturile constante, eu port mereu o carte-n geantă pentru lungile călătorii cu metroul sau pentru pauzele de masă. Pe scurt, cum mi-a scris Dan Lungu pe coperta 4: să fie un „cititor pasionat” şi un „căutător îndârjit”.     

Ce le-ai transmite tinerilor cititori ai acestui site şi totodată, ce le-ai transmite celor care ţi-au citit sau îţi vor citi romanul?
Pentru tinerii cititori, să faceţi blogul ăsta să crească, fiindcă merită, curaj în lecturi şi în scris. Pentru cei care au citit, aştept feedback-uri şi sugestii livreşti, iar pentru cei care vor citi, deschidere la minte şi atenţie. Mare, mare atenţie. Să nu vă îndrăgostiţi! :) Mulţumesc pentru interviu.

duminică, 5 iulie 2015

Interview with author Tess Oliver!


When did you first realize you wanted to be a writer? 
books, wisdom, textbookAbout ten years ago my sister and I teamed together to write some romances for Samhain Publishing. After that, I couldn't stop.

Do you read much and if so who are your favourite authors? Which writers inspire you? What book/s are you reading at present? 
I almost always read romance but occasionally I step out of my comfort zone. I love Gabaldon, Austen, Penelope Williamson. I recently finished Poldark by Winston Graham and now I'm loving the BBC miniseries to go with it.

What book that you read in your early days of literature do you most attribute to your success as an author? 
"Heart of the West" by Penelope Williamson. Her style and characters and vivid descriptions really captured my heart.

While you were writing, did you ever feel as if you were one of the characters?
Occasionally I hear a piece of dialogue that reminds me of something I said or something my husband said. My characters are purely fictional but occasionally I see traits that match people I know. I'm never sure if I do it consciously or not. Who is your favorite character from your books? I think my first book, Camille, still has my favorite characters, Camille and Nathaniel. 

Where do you get your information or ideas for your books? 
The ideas come from my head but when I need information, I go straight to the books and the internet.

Would you like to have a movie made based on one of your books? Which would that be? 
That would be a dream come true. I guess I'd have to go back to my book Camille again. It's set in Victorian England, a great place for a movie to take place.

For your own reading, do you prefer ebooks or traditional paper/hard back books? 
I like both. 

What is the hardest thing when writing paranormal books for teens?
Plotting is always the hardest thing for me. I love coming up with the characters but making up the storyline is hard. 

What do you like to do when you're not writing? 
I love to hike and hang out with my family and my many pets. I've got five dogs, a cat, three goats and two ponies. When I'm not writing, they keep me busy. 

What steps did you take to get your first book published? 
Most of my books are self-published. My daughter helps with all the editing, formatting, covers and marketing. The few books I have with a publisher (different name) I went through the usual painstaking process of querying and submitting. I prefer the self-published route. Lots more freedom.

You write a lot of amazing love stories, so tell us: Do you have an amazing love story of your own? 
I do. I've been lucky in love. I'm married to a man who I'm still just as nuts about as I was when we first met. And we're heading toward our twenty-seventh anniversary. Passion is still going strong!

What was the hardest thing about writing your latest book? 
Making the plot work is always my biggest hurdle.

What are you working on now? 
My current project is Heart of Stone, book 2 of the Stone brother series. I'm writing it with an author friend, Anna Hart. It is the love story between Hunter Stone, a rough-edged bad boy and Amy Linton, the girl he's known and loved since childhood.

Where do you see yourself in 10 years? 
Hopefully as happy and healthy as I am now but with a few more wrinkles, I suppose. 

Who designed it? Why did you go with that particular image/artwork? 
My brilliant, talented daughter Nikki makes almost all of my covers. She searches out the images and creates the cover. She has a great eye for design.


What advice do you have for young writers starting out? 
Stick with it and make sure you write the stuff you love. Don't try to squeeze out stories if they don't come from the heart.

A few words for the readers of our site and generally for the readers who love you. 
Thanks so much for reading my stories. There are no writers without readers! 

duminică, 5 aprilie 2015

New in my library #5

Scrisoare de dragoste de Mihail Drumeş
Cel care mă aşteaptă de Parinoush Saniee 
Oscar şi Tanti Roz de Eric-Emmanuel Schmitt 

E ușor să te iubesc de Tammara Webber 
Jurnalul unui adolescent timid de Stephen Chbosky

Chemarea îngerului de Guillaume Musso
Ce-aş fi eu fără tine? de Guillaume Musso

Spulberă-mă de Tahereh Mafi 
Dacă aş rămâne de Gayle Forman 

Erebos: Jocul Răzbunării de Ursula Poznanski 
Exerciții de echilibru de Tudor Chirilă

The Hobbit by J.R.R.Tolkien
The Lord of the Rings series by J.R.R. Tolkien

vineri, 13 martie 2015

Părerea mea despre Octopussy

Descriere:
Hyena, o adolescentă de aproape 14 ani, se întoarce acasă după o lungă perioadă de absență din mijlocul familiei. Este primită deopotrivă cu entuziasm și scepticism de către Becks, sora sa geamănă, care încearcă să reconecteze relația lor și să recupereze toți acei ani pierduți. Dar secretele mamei, ale tatălui vitreg și ale ambelor fete sunt amenințate să iasă la iveală odată cu sosirea straniului unchi din America.
Citind această carte, ești obligat să lași deoparte toate clișeele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopți în cluburi, haine de fițe? Pentru Becks si Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflecții și raportări față de viață – o foarte ciudată raportare, de altfel…
Un roman ca o călătorie fascinantă și amețitoare, cu umor sumbru și, în același timp, o atentă celebrare a individualității extreme. 

Despre autoare:

Născută pe 1 ianuarie ’98. O persoană încăpățânată, care nu vrea decât să scrie, acesta fiind singurul lucru la care nu a dat-o în bară niciodată (sau cel puțin nu așa de tare încât să renunțe). Locuiește în București, îi plac pisicile și orice ține de viața de noapte. Romanul ei de debut este cea mai mare realizare de până acum și se bucură de fiecare clipă în care își amintește că a reușit. Cărțile sunt obiectele pe care le prețuiește cel mai tare și nu ar putea trăi prea mult fără a citi. Motto-ul după care se ghidează în viață este „Muncește așa de tare, încât idolii tăi să îți devină rivali”. Îi place ceaiul negru.

Părerea mea:
Când am început să citesc cartea, în primul moment m-am speriat, pentru că era inevitabil să o identific pe Cristina cu naratoarea și mă întrebam ce mama dracului se întâmplă, cartea cui o citesc?! Am avut nevoie de vreo 15-20 de pagini ca să conștientizez că este o carte de ficțiune. Cât a băgat autoarea din experiența personală, cât a luat din viața reală și cât a inventat este problema ei. 

Pe parcursul lecturării volumului mă tot întrebam unde începe realitatea și unde începe ficțiunea. Mă bucur că a ajuns în mâinile mele și că am putut să o diger, mai greu ca de obicei, recunosc. Acesta este și motivul care ma atras. Am văzut unele controverse pe seama ei în ultima perioadă și mi s-a confirmat încă odată că mulți oameni nu fac diferența între realitate și ficțiune. Consider că atunci când nu reușești să identifici cartea cu naratorul descoperi cu adevărat talentul scriitorului. 



Personajele sunt controversate, un alt aspect pe care l-am apreciat. Ma bucur ca au fost construite într-o manieră oarecum normală, puțin dusă la extrem și nu idealiste. Cu toții visăm la Feți-Frumoși și la Ilene Cosânzene, însă, în cea mai mare parte, ei există doar în lumea basmelor.


Limbajul folosit de scriitoare este unul licențios, nu sunt foarte familiarizat cu el în cărți, însă vrem - nu vrem îl auzim cu toții în viața cotidiană și marea majoritate a omenirii îl folosește. Nu este primul și pariez că nici ultimul volum pe care am să îl lecturez care va conține scene intense de sex și limbaj vulgar. Sexul și limbajul licențios nu mai sunt de mult subiecte tabu.



Pe scurt Octopussy este:  un roman extrem de incitant, care te va face să îți pui multe întrebări pe parcursul lecturării lui, plin de suspans și de intrigi captivante, lejer de citit cu un limbaj colorat și cu un subiect ieșit din normalitate. Este o altfel de carte care nu te va lăsa indiferent, numai bună de citit pentru a ieși din monotonie.

Daţi-i o şansă. Merită!

vineri, 6 martie 2015

Interviu cu scriitoarea Corina Ozon



Spune-ne, mai întâi, ceva despre tine. Ceva ce cititorii ar trebui să ştie despre autoarea romanului Zilele Amanților.
Sunt o femeie obişnuită, veşnic îndrăgostită, nu cred în fidelitate pe termen lung. Dar cred în reinventare. Sunt privilegiată de un job, unde fac ce îmi place: Relaţii Publice într-o companie naţională. Şi înainte am lucrat tot cu plăcere: timp de 12 ani am fost ziarist, 10 ani de televiziune şi 2 de ziar.  

La ce vârstă ai descoperit pasiunea pentru scris şi cine te-a încurajat prima dată că ai talent în acest domeniu?
Mi-a plăcut să scriu de când eram în şcoală generală. Chiar am ţinut şi un jurnal. Cel care m-a încurajat să scriu a fost clasicul şi eternul profesor de română, cine altul?

Zilele Amanților va avea o continuare? Dacă da, spune-ne ceva despre ea.
Da, va avea continuare- „Nopţile amanţilor”. Va fi o carte surpriză pentru cititori, cu multe trăiri şi scene hardcore. Dar care vor aduce un plus. Apare în primăvara aceasta.

Care sunt cărţile care consideri că au avut o influenţă decisivă pentru formarea ta ca om?
În general, eu nu mă las influenţată, mai ales la scris. Cât timp scriu, de exemplu, nu citesc nimic, tocmai pentru a nu fi influenţată. Pot să-ţi spun fără mişto că bagajul cultural de copil mi l-am făcut cu toată colecţia de poveşti nemuritoare şi romane poliţiste. Facultăţile de Litere şi de Jurnalism şi-au făcut treaba însutit.

De ce ai ales Editura Herg Benet?
Pot să spun că editura m-a ales pe mine. Însă oricum i-aş fi ales pentru deschiderea la provocări, curajul de a experimenta şi pentru profesionalism. Sunt mândră că fac parte acum din „literatura feminină a noului val”, alături de Cristina Nemerovschi, Lorena Lupu, Ana Barton, Petronela Rotar.

Ai un scriitor pe care îl consideri un model?
Nu, eventual un mix de mai mulţi scriitori. Nu mă identific cu un anume stil, curent. Scriu cum simt şi am reţinut doar ce mi s-a potrivit.
Care personaj îţi este cel mai drag dintre cele pe care le-ai creat?
Toate personajele îmi sunt dragi. Fiecare dintre ele reprezintă o latură a fiecăruia dintre noi, chiar şi pentru puţină vreme. Sigur, totul a pornit de la cei doi amanţi, Cati şi Mircea, iar aşa ceva nu se uită.

Cui recomanzi Zilele Amanților?
Celor lipsiţi de prejudecăţi, însă şi celor care au visat măcar o dată la o relaţie adulteră, dar nu au avut curajul să o înceapă. Nu pentru a-i împinge în păcat, ci pentru a vedea doar cum e viaţa fără a-i judeca pe alţii.

Ce ai simţit când ţi-ai văzut pentru prima dată cartea pe rafturi?
O mare bucurie. Să ştii că eu nu sunt nici acum pe de-a-ntregul dezmeticită. Îi spun mereu editorului că nu mă consider scriitor. Pare o meserie, iar jobul meu e altul, sunt PR-ist. Sunt de acord cu termenul de „autor”. Mai ales că am şi un blog, pe care a început şi aventura cărţii: iulicika

Pregăteşti ceva în continuare? La ce se pot aştepta fanii?
Am vorbit deja despre volumul 2, însă vor urma şi alte proiecte. Nu pot dezvălui acum detalii. Însă garantez că vor fi surprinzătoare. De două luni, există un fanclub al cărţii, pe Facebook. Numără în jur de 300 de membri, cititori din ţară şi străinătate. Pe data de 7 martie a fost prima întâlnire dintre autor şi fani. Asta din seria celor care pot fi spuse.

Ce părere ai despre legea timbrului cultural?
Nu am avut timp să aprofundez subiectul. Nu am citit întregul proiect de lege, aşa că nu îmi pot da cu părerea fără să am toate datele.

Consideri că autorii români sunt subapreciați?
În ce sens subapreciaţi? De cine? Dacă te referi la modul în care sunt priviţi în străinătate, mă întreb dacă ei există. Însă pentru o promovare, traducere în altă ţară, se pune pe picioare un mecanism întreg de marketing şi business. Dacă ştii ceva asemănător existent şi la noi, te rog să îmi spui.

Ai vreun mesaj pentru alţi scriitori care vor să-si vadă opera pe hartie de tipar?
Sunt un autor debutant. Nu îmi permit să fac recomandări. Însă sunt de părere că cineva care are un text bun spre publicare trebuie să aibă şi noroc de un editor care să simtă potenţialul acestuia. 

Ce le-ai transmite tinerilor cititori ai acestui site şi totodată, ce le-ai transmite celor care ţi-au citit sau îţi vor citi romanul?
Să citească autori români, mai ales contemporani, nu sunt cu nimic mai prejos decât cei străini. Lipseşte doar marketingul necesar integrării lor în circuitul literar universal. Iar literatura, ca orice domeniu, este şi ea în schimbare.
Celor care m-au citit le transmit toată recunoştinţa mea. Oricât ai fi de genial, fără public eşti un tip singur într-o garsonieră confort 3. Celor care mă vor citi le promit că nu vor fi dezamăgiţi, ci chiar îmi vor mulţumi pentru porţiile de veselie.  

Sursa foto: Alex Mazilu 

luni, 2 martie 2015

Interviu cu scriitoarea Petronela Rotar


Spune-ne, mai întâi, ceva despre tine. Ceva ce cititorii ar trebui să ştie despre autoarea volumelor O să mă ştii de undeva și Alive.
Nu e nimic de spus despre mine (acum) care să nu fi fost spus deja în cele două volume, dar mai cu seamă în primul. O să mă ştii de undeva este o radiografie complexă – chiar dacă nu completă – a eurilor mele. Sunt o femeie neobişnuit de obişnuită, singură, cu doi copii mari de-acum, care scrie tot timpul la ea în cap. 

Când scrii? Ai capacitatea să aşezi în orice moment rânduri pe hârtie sau ai momente de maximă inspiraţie când scrii? 
Am anticipat răspunsul mai sus. Scriu tot timpul. În cutia mea craniană e o fojgăială continuă. De multe ori acolo se întrupează texte, bucăţi de proză, poeme, pe care le aşez apoi, cînd am răgaz, şi în computer, căci arareori scriu de mînă, mi-am deformat îngrozitor scrisul „graţie” anilor mulţi în care am lucrat doar cu tastatura. Din fericire, pot scrie oricînd. 

Ce cărţi ţi-au schimbat viziunea despre viaţă? Nouă ce ne recomanzi?
Nu ştiu dacă mi-au schimbat-o, ci mai degrabă au format-o şi completat-o. Iar asta au făcut toate cărţile pe care le-am citit, într-o mai mică sau mai mare măsură. Întotdeauna găsesc foarte dificil să mă opresc la doar cîteva cărţi. Mi-e aproape imposibil. Recomand autorii cîştigători de Pulitzer, nu ai cum da greş citind vreunul dintre ei.  

De ce ai ales Editura Herg Benet?
Pentru că îmi place curajul lor. Alături de alte cîteva edituri mai mici (Casa de Editură Max Blecher, Casa de Pariuri Literare, etc) dau o direcţie nouă literaturii contemporane, direcţie de care suntem acum prea aproape ca să-i observăm întreagă anvergura, dar care se va vedea foarte bine în timp, cînd lucrurile se vor decanta. Şi pentru că mă simt respectată, am dezvoltat o relaţie foarte omenească cu ei. Lucru care nu se întîmplă prea des în cazul editurilor mari.  

Ai un scriitor pe care îl consideri un model?
Toţi scriitorii mari îmi sunt modele, într-o măsură mai mare sau mai mică. Iar scriitoarele – cu atît mai mult. Desigur, am o atracţie mare către cele mai cu destinul cel mai tragic, cum sunt Virginia Woolf, Sylvia Plath.  

Care sunt cărţile care consideri că au avut o influenţă decisivă pentru formarea ta ca om?
Repet: toate cărţile pe care le-am citit m-au influenţat, fie literatură, fie filosofie. Începînd cu Talismanul de safir, Cireşarii şi cărţile lui Jules Verne pe care le citeam cînd eram foarte mică şi terminînd cu ultima carte pe care o citesc acum (Viscolul lui Sorokin). Toate conţin lumi fără de care aş fi fost mai săracă, mai ciuntă, mai incompletă. Sigur că marii scriitori, cei consideraţi obligatorii, şi-au pus o amprentă mai mare. Evit mereu să rostesc nume de cărţi şi scriitori, căci sunt prea mulţi cei pe care i-aş enumera şi detest să epatez: Iar să mă restrîng la doar cîţiva dintre ei, aş face o mare nedreptate.  

Cui recomanzi Alive?
Oricui îi plac poveştile. 

Ce ai simţit când ţi-ai văzut pentru prima dată cartea pe rafturi?
Am plîns. Nutresc un respect atît de mare pentru cărţi şi scriitori încît am simţit că e aproape un sacrilegiu să îmi văd numele şi cuvintele printre marile nume care mi-au fost călăuze.  

Pregăteşti ceva în continuare? La ce se pot aştepta fanii?
Eu nu am cuvîntul fan în vocabular. E ceva extrem de frivol în vorba asta, aşa că o evit cît pot. Aşadar, cititorii se pot aştepta – şi se aşteaptă, deja, la un roman la care lucrez acum. Dar nu va fi gata prea devreme, abia am început să scriu la el.  

Ce părere ai despre legea timbrului cultural?
Mi se pare obscenă.  

Consideri că autorii români sunt subapreciați?
Unii autori sunt subapreciaţi, nu toţi autorii. E o discuţie complexă. Lumea literară este şi ea o lume cu orgolii, cu lupte interne, toate acestea se răsfrîng şi asupra cititorilor, în final. Fiecare îşi trage spuza pe turta lui, cum este şi firesc. Pe de altă parte, un scriitor cu adevărat bun va avea parte de apreciere, fără doar şi poate, chiar dacă mai tîrziu.  

Ai vreun mesaj pentru alţi scriitori care vor să-si vadă opera pe hartie de tipar?
Eu nu sunt cea în măsură să dea sfaturi, pentru că eu aş fi rămas nepublicată şi azi dacă ar fi fost după mine. Îi sfătuiesc să nu facă aşa, să caute oameni dispuşi să le citească textele, să le dea sfaturi, să îi publice.  

Ce le-ai transmite tinerilor cititori ai acestui site şi totodată, ce le-ai transmite celor care ţi-au citit sau îţi vor citi cărțile?
Să citească mult, să se îmbogăţească şi populeze pe interior cu universuri noi, cu poveşti noi, cu personaje şi idei noi. 

Sursa foto: Adriana Becichi 

vineri, 27 februarie 2015

Interviu cu scriitoarea Simona Stoica


La ce vârstă ai descoperit pasiunea pentru scris şi cine te-a încurajat prima dată că ai talent în acest domeniu?
Pasiunea pentru scris a existat mereu, de la compunerile pe care le faceam in scoala primara (o provocare in sine, cand abia aveam rabdare sa citesc sau sa imi fac temele), dar cred ca am devenit constienta de ea abia prin liceu, pe la 14 ani, cand povestea a inceput sa prinda contur in mintea mea si am avut indrazneala de a-mi asterne gandurile atat pe foi si caiete, cat si digital, pe primul meu laptop (pe care il cheama Azazeal, am obiceiul de a personifica lucrurile la care tin). Parintii mei au fost persoanele care au fost mereu alaturi de mine si m-au incurajat sa ma folosesc de cuvinte pentru a asterne tot ceea ce mintea mea vedea si crea aproape in fiecare zi. Fara ei, cartea nu ar fi prins viata, ramanea un manuscris neterminat, pierdut printre zeci de foldere.

Cum s-a schimbat viaţa ta de când ai publicat Provocarea, partea I din seria Rephelimii?
Simt o bucurie fara margini si mereu zambesc cand cineva ma intreaba de carti sau le vad in librarii si pe diferite site-uri. Traiesc un sentiment greu de descris, amplu si tulburator, atunci cand primesc mesaje de la cei care mi-au citit cartile si cuvintele lor ma impresioneaza atat de mult, incat am senzatia ca raspunsurile mele nu au nimic special si nu reflecta incantarea pe care o simt. E uimitor sa primesti laude de la persoane pe care nu le cunosti, cu care vorbesti pentru prima oara, dar asupra carora Provocarea a avut un impact puternic, trezind in ei diferite emotii - acest adevar, daca as putea sa-l numesc asa, imi da incredere si inspiratie, pentru urmatoarele volume din serie. 
                    
           
De ce ai ales Editura Herg Benet?
Ei m-au ales pe mine. Pentru asta le voi ramane mereu "datoare", m-au ajutat sa imi indeplinesc visul.

banner-provocarea

Care sunt cărţile care consideri că au avut o influenţă decisivă pentru formarea ta ca om?
Seria Ciresarii a lui Constantin Chirita, printre putinele carti pe care le-am recitit - povestile Ciresarilor m-au indemnat sa caut provocari in jurul meu, voiam sa am parte de o aventura asemanatoare cu cele prin care au trecut ei.
Romanele lui Agatha Christie si Jeffrey Deaver (primele citite au fost 10 negri mititei si Colectionarul de oase) - cei 2 autori te provoaca (da, iubesc acest cuvant; se observa, nu?) sa iti pui mintea la "treaba", m-au transformat intr-un bun observator, o persoana atenta la detalii, care analizeaza (putin cam prea mult) fiecare cuvant sau gest.


Dacă te-ai putea întâlni cu un personaj literar, care ar fi acesta şi de ce?
As vrea sa ma intalnesc cu Rudin, din Amor si nestatornicie (Rudin, in original) de Turgheniev. Personajul lui m-a fermecat si m-a intrigat prin fiecare cuvant rostit, aveam senzatia ca el ar detine raspunsurile la toate intrebarile care ma framantau in acele momente, iar deciziile lui m-au transformat intr-o persoana confuza si deprimata pentru 2 zile, cand inca incercam sa deslusesc de ce a luat anumite alegeri si ales durerea in locul fericirii. E genul de personaj pe care il urasti pentru ca il iubesti. 

Ce îţi place să citeşti, cât timp aloci zilnic lecturii şi ce ţi-ai propus să citeşti în următoarea perioadă?
Prefer romanele SF, fantasy si thrillerele psihologice, evit romanele de dragoste si cartile in care principalele probleme sunt dramele adolescentilor. Citesc zilnic, chiar daca sunt cateva randuri sau cel putin o carte (recordul meu e de 3 intr-o zi), pentru ca am impresia ca pot sa aud cum imi mor celulele cenusii daca nu ma las furata de lectura macar cateva minute :D. Poate comparatia e nefavorabila, dar cartile sunt ca un drog pentru mine. I am a proud bookaholic.
In perioada urmatoare planuiesc sa citesc tot ce a scris Henryk Sienkiewicz si Donul linistit de Mihail Şolohov. Provocarile mele pentru 2015.



Care personaj îţi este cel mai drag dintre cele pe care le-ai creat?
Nu pot sa aleg doar unul, trebuie sa trisez: Jack Harper si Desiree, mai ales daca tin cont de tot ceea ce am planificat pentru ei (ma simt putin vinovata, dar ramane de vazut daca Binele invinge Raul). Sunt doua personaje complexe, puternice si incapatanate, doua firi asemanatoare, care se vor afla mereu intr-o confruntare muta.


Ai un alter ego?
Nu, am renuntat la el prin liceu :D.


Care este gândul care te ajută să mergi mai departe în momentele dificile, ce te inspiră să lupti în continuare pentru literatură?
Ma gandesc ca indiferent ce se va intampla, familia si CLANul (un grup neobisnuit de prieteni), au sa fie mereu alaturi de mine si ma vor ajuta sa trec peste orice obstacol pe care il voi intalni.
Inspiratia vine din speranta... speranta ca flacara literaturii este inca puternica in sufletele celor care apreciaza cultura si incearca sa ii influenteze si pe cei din jurul lor, pentru a le deschide mintea si inima in fata puterii de neegalat pe care o au cuvintele. Speranta moare ultima, nu? A mea inca razbate!

Cui recomanzi seria Rephelimii?
Tuturor. Nu este o serie pentru tineri sau adulti, pentru fete sau baieti, pentru cei pasionati sau nu de fantasy. Este o poveste despre Viata si Moarte, Adevar si Minciuna, cu un mesaj special la final, destinat celor care vor sa accepte ca Timpul ne este dusman, iar fiecare alegere ne apartine, fara sa fim nevoiti sa respectam planurile pe care Soarta le are pentru noi. Avantajul se afla in mainile noastre.

Cum se vede scriitoarea Simona Stoica peste 20 de ani? O să scrii tot romane fantasy?      
Ma vad intr-o biblioteca, pierduta cu privirea intr-un semineu, cu gandurile la urmatoarea serie de carti si cu familia mea alaturi. Voi scrie fantasy, am in minte si o serie spin-off pentru Rephelimii, o trilogie, cel mai probabil, insa am de gand sa scriu si romane psihologice.

Ai vreun mesaj  pentru alţi scriitori care vor să-si vadă opera pe hârtie de tipar?
Sa nu renunte! Sa aiba incredere in ei si in visul lor, sa lupte ca sa fie realizat si sa scrie doar din placere si pasiune, cele 2 ingrediente, care, alaturi de inspiratie, ofera viata cuvintelor.

Ce le-ai transmite tinerilor cititori ai acestui site şi totodată, ce le-ai transmite celor care ţi-au citit sau îţi vor citi cărţile?  
Indiferent de situatie, sa nu renunte la lectura si la bucuria unica si deosebita pe care o simt atunci cand citesc si se desprind de realitate. Aceasta este cea mai pura forma de magie.
Le multumesc ca mi-au oferit o sansa, ca au acceptat Provocarea Rephelimilor si sper ca vor intelege deciziile pe care le voi lua in urmatoarele volume si nu ma vor judeca daca planurile sau sperantele lor in legatura cu personajele nu coincid cu viziunea mea. Surprizele... abia acum incep sa apara :). 

vineri, 20 februarie 2015

Interviu cu scriitoarea Lina Moacă


În primul rând, spune-ne mai multe despre tine, despre pasiunile și obiceiurile tale?
Mă pasionează tot mai mult istoria, arheologia, tradițiile populare, orice despre cunoașterea trecutului(visez la un roman istoric). Îmi place cam tot ce ține de arta, încerc să-i înțeleg sensul, s-o pătrund. Aproape în fiecare zi ascult muzică, uneori chiar și dansez. Mă străduiesc să nu mă grăbesc să trăiesc, vreau să prind rădăcini în propria-mi piele. În ceea ce privește pasiunea pentru scris, a început ca un fel de terapie personală. O nevoie. Apoi, cu timpul am observat anumite schimbări interioare în bine și cam în asta sunt... Caut. Mă descopăr. Învăț. Mă transform... Scrisul e un mijloc incredibil de evoluție, de-a reflecta asupra sensului propriei existențe, a experiențelor, instinctelor, de-a împărtăși viziunea ta asupra lumii. Ei bine, să construiești povești în capul tău, care să ajungă să atingă inimi sau să formeze caractere, e cel mai minunat lucru.

Cum s-a schimbat viaţa ta de când ai publicat Oameni, îngeri şi demoni?
Cât timp am scris Oameni, îngeri și demoni viața mea s-a schimbat oarecum. Pot spune că am devenit un om mai profund, preocupat de nemurire. Moartea nu mă mai înspăimântă, nici veșnicia ei.  Desigur, de când s-a publicat cartea primesc mai multe e-mailuri, lumea îmi scrie. Interesant, uite așa: dăm din ce primim și primim din ce dăm.

De ce ai ales Editura Herg Benet?
Colecția Arven mi s-a părut cea mai potrivită pentru Oameni, îngeri și demoni (Mulțumesc, Herg Benet!).

Care sunt cărţile care consideri că au avut o influenţă decisivă pentru formarea ta ca om?
Cu certitudine, din fiecare carte citită învăț câte ceva. Universul mi se tot lărgește.  Între cele cu impact adânc în mine ar fi: Biblia, Dialogurile lui Platon, opera lui Mihai Eminescu, cărțile lui Constantin Noica, Jurnalul Fericirii de N. Steinhardt.

Care personaj îţi este cel mai drag dintre cele pe care le-ai creat?
Fără părtinire, toate îmi sunt dragi. Am trecut prin multe împreună.

Cât de mult te asemeni cu personajele din carte?
Destul de mult și nicicum. E dificil să spun în ce măsură, sunt anumite frământări, trăiri, particularități, de la mine și altele împrumutate. Se întâmplă ca anumiți oameni să mă inspire, într-un anume fel mă folosesc de emoția pe care mi-o transmit și încerc să experimentez o realitate paralelă. 



De ce ai ales genul fantasy?
În acel moment așa am simțit. Aveam nevoie de o putere supranaturală. Totuși, personajele mele fantastice sunt ancorate oarecum în istoria biblică.  În povestea mea, pomul cunoașterii binelui și răului este chiar Lucifer(Iluminatul). Astfel, prin alegerea primilor oameni de a-i gusta fructul(împerecherea cu el) inevitabil ADN-ul li se schimbă.  Personajul Eus(Cain) este tocmai fiul lui Lucifer, care bineînțeles îi va moșteni nemurirea, la fel ca și cei doi fii gemeni ai lui Eus, Willhelm și Willwolf și cei doi nepoți, Lilly și Willy.


Care este autorul tău peferat din literatura română? Dar din literatura universală?
Cea mai grea întrebare. Am foarte mulți autori preferați. Nu pot decât să aleg două nume de referință: Eminescu și Dostoievski.

Cui recomanzi Oameni, îngeri şi demoni?
Tuturor celor care iubesc lectura. În special celor care cred că iubirea poate schimba lumea. Iubindu-ne demonii avem șansa să-i cucerim.

Pregăteşti ceva în continuare Lina? La ce se pot aştepta fanii?
Da, sper, în curând să aflați mai multe. 

Consideri că autorii români sunt subapreciați?
Sunt un scriitor debutant, nu mă pot pronunța în acest aspect. Eu cred că în general cititorii știu să aprecieze după gust o carte bună. În momentul de față sunt și scriitori români care au succes.

Ai vreun mesaj pentru alţi scriitori care vor să-si vadă opera pe hartie de tipar?
Să nu-și piardă nicio clipă entuziasmul. Să citească mult.  Să viseze. De asemenea, perseverență, perseverență, perseverență.

Ce le-ai transmite tinerilor cititori ai acestui site şi totodată, ce le-ai transmite celor care ţi-au citit sau îţi vor citi romanul?
Vă mulțumesc pentru interes, încredere, susținere, reacțiile și gândurile bune. Dragi cititori, sper să am ocazia să vă întâlnesc personal. Până atunci, vă rog să-mi împărtășiți impresia produsă de lectură, felul cum ați simțit povestea mea. Îmi puteți scrie pe linamoaca@yahoo.com